Fascinată această poveste! Ideea că un om a redescoperit secretul antigravitației m-a făcut ca mulți ani de-a rândul să răscolesc zeci de pagini de internet în căutarea de cât mai multe amănunte. Despre acest subiect am auzit cu mulți ani în urmă și am fost profund impresionat. Într-un ziar a apărut o știre despre o poartă de cinci tone care pivota pe un simplu ax ce trecea prin mijlocul ei. Mi s-a părut un subiect foarte interesant deoarece a fost publicat de un ziar banal, care nu avea nici o legătură cu descoperirile de ordin tehnic.
Am fost foarte surprins să-l citesc acolo. Șocant la acea poartă de cinci tone este faptul că și un copil o putea roti. Mulți s-au întrebat cum de era posibil. Oare era vorba despre celebrul dicton al lui Arhimede cu ”Dați-mi un punct de sprijin și răstorn Pământul!”? Prin 1930, un individ pe nume Edward Leedskalnin a găurit o stâncă de cinci tone, gaura dovedindu-se a fi perfect rotundă, perfect longitudinală și perfect centrată pe mijlocul obiectului. Pe această gaură a trecut un ax prevăzut cu un lagăr. Apoi Edward a montat o emisferă confecționată dintr-un material necunoscut, care susținea întreaga greutate a ușii. Ușa aceea a putu fi admirată și rotită foarte mulți ani. Era atât de bine echilibrată încât era suficient un deget pentru a o face să pivoteze în jurul axului. Apoi, către sfârșitul anilor 1980 mecanismul ușii a ruginit și s-a defectat. Nu s-a mai rotit. Au venit specialiștii și numai cu macaraua au reușit să o ridice. Se defectase lagărul.
Deoarece nu au reușit să identifice materialul din care fusese făcut, inginerii au pus un rulment. Și, deși aparent rulmentul îndeplinește aceleași funcții ca și lagărul, poartă nu se mai rotește la fel de liber ca înainte. Un copil nu o mai poate mișca. Cum am scris, acestea sunt amănunte citite într-un ziar de știri, așa că nu pot spune cu siguranță cât de mult adevăr e aici. Numai cineva din Florida poate verifica acest lucru pentru noi și să ne spună dacă e adevăr sau ficțiune. Oricum, pe mine m-a intrigat particularitatea materialului necunoscut folosit pentru a sprijini poarta. De ce avem microscoape electronice și calculatoare!? Foarte misterios! Apoi s-a zvonit că Edward Leedskalnin a redescoperit secretele construcției piramidelor, levitaţiei, antigravitaţiei. Drept mărturie e un ”Castel de Coral” care uimește și astăzi. Este construit din blocuri imense de rocă de coral, unele cântărind peste 30 de tone, mutate fără utilaje moderne. Castelul se află în Homestead, Florida și are una dintre cele mai uimitoare structuri construite vreodată.
Edward a preferat pietrele megalitice, fiecare cântărind câteva tone. Misteriosul castel a fost comparat cu Stonehenge, cu templele antice greceşti şi chiar cu marile piramide din Egipt. Unele pietre sunt de două ori mai grele decât blocurile din Marea Piramidă de la Giza. Un mister. Cum a făcut-o? Cu unelte simple, confecţionate de el, mai ales din piese auto recuperate, a ridicat şi prelucrat singur blocurile uriaşe de piatră lucrând mai ales noaptea, la lumina unei lanterne. Piesele terminate au fost plasate cu o uimitoare precizie, fără nici un instrument. Inițial construcția a fost începută Florida City, dar, prin 1936, Edward a mutat-o în Homestead. Se pare că a luat această decizie deoarece în a doua locaţie descoperise că e mai multă forţă telurică. Conform unor studii recente castelul a fost ridicat chiar pe unul din vortexurile energetice care-i permitea lui Leedskalnin să mute imense blocuri de piatră.
Se estimează că 1000 de tone de rocă de coral au fost utilizate la înălțarea zidurilor şi a turnurilor, plus încă 100 de tone ce au fost sculptate, ca obiecte de mobilier și de artă. Un obelisc cântărește 28 de tone. Zidul care înconjoară ”Castelul de Coral” este format din blocuri mari, de aproape trei metri înălțime, fiecare cântărind câteva tone. Semilune mari de piatră sunt cocoţate pe culmea unor ziduri, poarta de cinci tone se deschide doar cu atingerea unui deget. Crenelurile sunt postate pe zidurile înalte de șase metri. Cel mai greu bloc cântărește 35 de tone. Unele dintre bucățile de piatră sunt de două ori mai grele decât blocurile folosite la marile piramide de la Gizeh. Castelul este făcut din calcar oolite, o rocă sedimentară compusă din boabe mici, sferice, concentrice de carbonat, care pot conține fosile de scoici și corali. De aici și numele. Oolite se găsește în toată Florida, la doar câțiva centimetri sub sol.
Piesele de coral au fost extrase de pe proprietate, de la câţiva metri distanţă de zidul de sud. În castel, pietrele sunt prinse fără nici un fel de mortar. Ele sunt pur şi simplu așezate, folosind greutatea lor imensă pentru a se menţine împreună. Cu toate acestea, pietrele aderă cu precizie, astfel încât nici lumina trece printre ele. Cu trecerea deceniilor, nici Uraganul Andrew nu le-a mișcat. Leedskalnin a muncit în principal peste 20 de ani pentru a construi castelul, numit inițial Rock Gate Park. Se spune că l-a construit pentru logodnica sa. Dar cine este acest misterios Edward Leedskalnin? Documentele vremii demonstrează că el s-a născut în 1886 în Letonia și a murit în 1951 în America. A trăit o viață obișnuită, lipsită de evenimente explozive. La vârsta de 30 de ani a fost descris ca un funcţionar modest, cu patru clase, înalt de 1,55 m, bolnav de tuberculoză, cântărind doar 40 de kilograme. Agnès Skuvst, logodnica lui, l-a părăsit cu o zi înaintea nunţii, considerându-l prea sărac și prea bolnăvicios.
Crunt lovit de soartă, suportând cu greu eşecul sentimental, Edward a fost copleșit de obsesie. A devenit retras şi pentru a-și mai alina din durerile fizice și sufletești s-a dedicat în totalitate muncii. Apoi, în 1920, la vârsta de 34 de ani, a emigrat în Statele Unite și s-a stabilit în Florida City. Aici a început marea lui aventură spirituală: construcția castelului misterios. Unii cred că, pentru a-și înălța capodopera, Edward a lucrat timp de 20 de ani (1920 - 1940). Dar părerile sunt împărțite. Nu după multă vreme a început să se spună despre el că e omul care a „descoperit secretele construcțiilor piramidelor”. Un mister este faptul că în toţi aceşti ani nimeni nu a văzut cum a construit castelul. Nu există martori credibili și mai ales nu se știe cum a reușit să deplaseze blocurile imense de rocă. A utilizat magnetismul sau avea abilităţi supranaturale? Se mai spune că el a declarat că s-a vindecat spontan de tuberculoză, prin ”magnetism”.
În încăperea în care el dormea a fost găsită o ciudată roată cu magneţi. “Castelul de Coral” e comparat pe bună dreptate cu alt templu al iubirii, Taj Mahal, doar că acesta din urmă a fost ridicat în mai bine de 20 de ani de mii de sclavi la comanda neconsolatului împărat Shah Jahan, în memoria soţiei Mumtaz Mahal, pe când complexul din Florida e opera unui singur om! Dacă analizați figurile geometrice, felul cum sunt aranjate în grădina castelului veți ajunge la concluzia că absolut toate acele figuri reprezintă o filozofie, un concept. Iubitorii de mistere și de paranormal cred că: ”scapă un amănunt important celor ce urmăresc viața și lucrările lui Edward, faptul că a murit de cancer. Cancerul este o boală karmică care se dă drept pedeapsă pentru ceva. Posibil ca Edward nu a mai dorit să facă sau să mai continue lucrarea. Nimic nu este la voia întâmplării! Tot ce a fost construit acolo este dictat de undeva, de foarte sus. Totul este precum o filozofie similară unei culturi extrem de avansată, divină.
Absolut toate punctele trebuie să fie precis determinate, atât geometric, cât și divin. La acea lucrare au participat entități Luminoase, dar, aflate în alt plan. Coordonarea s-a făcut de undeva de sus, din spațiu. Probabil acesta construcție există încă undeva anume, dar, acolo este construită din cu totul și cu totul alte materiale, imposibil de găsit pe Pământ. Este un templu”. Interesant este și codul pe care l-a lăsat Edward, în dormitor, deasupra patului: "Secretul universului este 7129 6105195." Nimeni nu știe ce reprezintă acest lanț de cifre. Rămâne până astăzi un mister felul în care un funcţionar modest, cu doar patru clase, a putut manevra imensele pietroaie, fără ajutorul vreunui utilaj. Mulți spun că a apelat la unelte rudimentare, confecţionate chiar de el, îndeosebi din piese auto recuperate (de pildă, un ambreiaj de la un Ford-T), a ridicat şi prelucrat uriaşe roci coraligene, lucrând mai ales noaptea, la lumina unei lanterne!
Asta pentru a nu fi spionat de curioşi. Dacă la prelucrarea lor se pare că i-a fost de folos faptul că provenea dintr-o familie de zidari, pentru deplasarea blocurilor de piatră nu s-a găsit vreo explicaţie convingătoare. Se vorbeşte că Leedskalnin descoperise secretele levitaţiei sau antigravitaţiei, pornindu-se de la afirmaţia enigmatică făcută de el însuşi, când a fost întrebat cum a izbutit: “Nu este chiar dificil. Secretul este să ştii cum!”. El sugera că s-a folosit de magnetism, în încăperea în care el dormea găsindu-se ulterior o roată cu magneţi. “Am descoperit secretul construirii piramidelor şi am mai aflat cum egiptenii şi popoarele din Peru, Yucatan şi Asia, folosindu-se numai de instrumente primitive, au ridicat şi aşezat perfect blocuri de piatră care cântăreau multe tone”, a scris Leedskalnin într-una dintre cele patru broşuri lăsate posterităţii (una dintre ele numindu-se chiar "Curentul magnetic").
Acest misterios constructor a lăsat câteva caiete cu însemnări, formule şi scheme legate de fenomenul magnetismului şi al electricităţii, de punctele şi reţelele nodale planetare, energia telurică, forţa antigravitaţională. Dar de la el au rămas și trei pamflete despre magnetism. Dar sunt derutante. El explică totul, dar într-un mod mistificator, adică faptul că totul are de a face cu magnetismul. Pare să spună că totul constă în ceea ce este un magnet sau loturi de magneți mici. În pamfletele scrie că magnetismul este în toate: apă, oameni, plante etc. Alte indicii rămase în atelierul său sunt: sârmă de cupru înfășurate pe niște tuburi și emițătoare radio. Mă întreb dacă lumina lunii a fost semnificativă în măsura în care unele persoane spun că are efect asupra cristalelor si a apei. Important este să ştim de unde provin cunoştinţele şi cum au ajuns la el. Din Letonia? Le-a descoperit singur? Avea patru clase! I le-a transmis cineva? Le-a dobândit prin revelaţie? Mulți spun că marile secrete nu sunt un mister: tehnologia a primit-o, nu a descoperit-o. Nimeni nu a descoperit nimic semnificativ vreodată: au primit, au furat sau au fost îndrumați.
În imaginile alăturate e un trepied pe care-l utiliza Leedskalnin în construcţiile sale. În vârful trepiedului se afla o misterioasă ”cutie neagră”, care n-a fost găsită niciodată după moartea sa. De aici încep speculaţiile. Cine l-a ajutat pe Leedskalnin în munca sa? Divinitatea? Forțele întunericului? Sau există o explicație științifică? Dacă în acea cutie neagră misterioasă se afla un dispozitiv care reuşea să învingă gravitaţia? Poate acesta era secretul descoperit de Leedskalnin, care a aflat astfel cum au fost construite piramidele. Anulându-le forţa gravitaţională, blocurile de piatră puteau fi foarte uşor mutate. Asta poate explică de ce Leedskalnin construia noaptea la lumina lanternei. A descoperit oare letonul un mecanism anti-gravitaţional? Cu un bloc de 10 tone agățat pe un trepied, nu te joci pe întuneric, atunci când dorești să îl muți dintr-un loc în altul, să îl așezi perfect într-un anumit loc. Pentru așa ceva e nevoie de foarte multă lumină.
Misterul de care s-a înconjurat ciudatul personaj a atras totuşi atenţia vecinilor. Unii au povestit că au văzut cum imensele blocuri de piatră se mişcau singure prin curte după ce lituanianul îşi punea palmele pe ele şi rostea incantaţii. Un grup de tineri a confirmat legenda, susţinând că bucăţile de coral pluteau prin grădină “ca baloanele umplute cu hidrogen”. Şi mai mare a fost stupefacţia curioşilor când au constatat că Leedskalnin și-a mutat capodopera la o distanţă de peste 25 de km, din Florida City în Homestead. Din nou, operaţiunea rămâne o performanţă inexplicabilă ştiinţific. Martori oculari au povestit că au văzut camioane închiriate transportând pietroaiele, dar nu şi cum au fost încărcate sau descărcate acestea. Șoferul a declarat că Edward i-a spus să ia câte o pauză de 15 minute atât la încărcare cât și la descărcarea camionului. La un moment dat a auzit o mare bubuitură și când s-a repezi la camion a văzut un bloc de piatră uriaș. Nu știe cum a ajuns în camion și nici cum a fost dat jos de acolo.
Mai mult, se pare că Leedskalnin a poziţionat cu mare precizie blocurile şi-n noua locaţie, astfel încât toate să-şi reia aceeaşi poziţie avută iniţial. De aici s-a născut ipoteza că lituanianul şi-a ridicat castelul chiar pe unul din vortexurile energetice care-i permitea să mute fără efort ditamai stâncile! În grădina palatului, într-un spaţiu bine definit, care poartă denumirea de „sanctuar”, cuprinde obiective precum: obeliscul de 30 de tone, înalt de 12 metri; cadranul solar; un telescopul de 30 de tone şi înalt de șapte metri; grădina de coral; lucrări cu teme astronomice; scaune, mese de joc. Sculpturile reprezintă un cadran solar, un telescop, un obelisc, o fântână, stele și planete, numeroase piese de mobilier - mese ciudate, 25 de scaune tip balansoar, scaune asemănătoare cu semiluna, o cadă de baie, paturi şi un tron regal. Singura structură închisă a complexului, turnul, a stat ferecat pe timpul vieţii lui Leedskalnin.
În dormitor, acesta amplasase două pătuţuri pentru copii, un leagăn, o masă şi un scaun. În întreaga construcţie nu există instalaţii - nici ţevi, nici cabluri. Retrasul personaj ducea o viaţă austeră, se hrănea cu sardele, biscuiţi, ouă şi lapte, pe care le cumpăra din vecinătate, dar şi cu fructe şi legume pe care şi le cultiva singur. Şi aşa cum i-a fost viaţa, discretă, tot aşa i-a fost şi moartea. Cu trei zile înainte de închide ochii definitiv, a pus pe uşa castelului un bilet: “Plecat la spital!”. La 7 decembrie 1951, Leedskalnin s-a stins în somn la Jackson Memorial în Miami, nu înainte de a lăsa scris un mesaj cât se poate de misterios: “Secretul Universului este 7129 / 6105195”.
Marile secrete le-a luat cu el în mormânt. După dispariţia proprietarului, castelul a fost moştenit de un nepot din Michigan, care l-a vândut în 1953 unei familii din Illinois. În decursul schimbării stăpânilor, a fost găsită o cutie cu obiecte personale ale lui Leedskalnin, cutie în care erau indicaţii ce au dus la descoperirea a 35 de bancnote de 100 de dolari, economiile sale, rezultate din taxa de 25 de cenţi contra căreia permitea accesul vizitatorilor în complex, dar şi din vânzarea terenului unde s-a aflat iniţial construcţia. Astăzi, mii de turişti trec anual pragul “Castelului de Coral”, minunându-se de misterul, spectaculozitatea şi frumuseţea lui. (sursa: internet)
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu